Am auzit despre Bubu printr-o prietena comuna. Am citit postarea, am vazut reportajul de pe Tele Europa Nova si am plans impreuna cu Csilla de la mii de kilometri distanta. Am donat, mi-am oferit ajutorul pe facebook si din fericire, ne-am si cunoscut cand au venit la Barcelona.

Cand am ajuns la spital l-am vazut pe Bubu, o scumpete de copil zambaret si vesel. Ne-am imprietenit imediat. M-a surpins gramada de optimism care incapea intr-un corp atat de mic! Prin cate trecuse si cata pofta de viata avea, e un copil minunat!

Cu fiecare vizita si poveste am realizat ca Bubu a acumulat atata putere si ambitie multumita mamei lui. Csilla e o mana de om, dar e ca o tornada de energie. Mereu optimista, mereu curajoasa, mereu luptatoare si mereu dispusa sa le intinda o mana de ajutor altora.

Au urmat vizite, clatite si o masa in familie unde chiar m-am simtit ca acasa alaturi de Bubu, Csilla si Buni. Abia astept sa ne revedem!

Oana