Preferi sa taci, ca sa ai liniște ?
Lasi lucuruile așa cum sunt, crezând ca oricum nu contează părerea ta?
Tu de câte ori taci?!
In viața aceasta am tăcut cel mai mult când eram copil și apoi când m-am măritat.
Când eram copil, nu îmi permiteam sa le răspund părinților astfel decât se așteptau, poate ca si de frica insa si din respect, si pentru ca sunt părinți, ….pentru ca poate au dreptate !
Astăzi îmi dau seama ca nu trebuia, pentru ca așa mi-am instalat frica și teama de a nu greșii , de a nu ii face pe ei sa sufere sau ca sa nu ii dezamagesc.
Apoi când m-am măritat, am crezut că dacă tac, o să am liniște in familie și ca poate intr-o zi lucrurile se vor schimba.
Atunci când nu zici nimic, este ca și când celalalt are dreptate însă dacă ripostezi , înseamnă ca ești vinovata. Cam așa am ajuns sa văd eu lucrurile pe la 31 de ani.
Cu cât încercam sa dovedesc ca lucrurile stau altfel, cu atât era mai rău. Pana când intr-o zi am decis sa nu mai vorbesc , deloc, o luna sau doua ….sa vedeți atunci liniște, care pana la urma a fost foarte benefica.
In acest timp mi-am dat seama cine pe cine, care pe care minte, inșeală sau cine era defapt victima și agresorul.
Intr-o zi am decis sa schimb toate acestea, pentru ca devenisem “mop cu care se spala pe jos!”
Nu taceti, aveti curaj sa va exprimati parerea intr-un mod frumos si atunci cand este cazul ….in mod “agresiv” sau plecati…!!
Omul bun uneori este considerat, naiv.
Curaj , putere
Cu drag , Csilla
